marți, 31 octombrie 2017

Sleit


Era perioada aia din an când stăteau pe lângă mine cu ochii holbați aşteptând să mai fac o minune. Şi eu nimic, iritări, burzuluiri afectate, pomelo, comprese. „Mai duceți-vă-n pula mea acasă, nu poate omul nici să meargă la budă din cauza voastră. N-am ce să vă dau, sunt sleit”, şi tot aşa, ca o divă, dar ai cu cine? – „unu’ singur, bossulică, nici nu trebuie efix, decât puțină magie finuță de-a lu’ matale şi nu mai ştii de noi pân’ la anu”. Visam destul de des că mi se fură banii și că motociclişti imponderabili vor să-mi smulgă de la gât lănțişorul cu urechiuşe de popândău – ce oroare.
Când a venit ea (avea o față rotunjoară, trăsături delicate și, de-atâta poftă de viață, îi zâmbeau și mitocondriile), părea să știe totul despre mine și ținea la spate un ciocan cu cap de diamant, cum se folosește doar pe planetele extenuaților. Nu mi-a fost teamă, credeam că încă visez, deși simțeam de câte ori venea lângă mine cum îmi vibrează membrana care desparte emisferele, așa că am lăsat-o să-și facă numărul, așa că m-am predat fără să-ntreb de muzică sau de soare, de aparițiile neverosimile, de mătrăgună, de rodii sau de căluți.
Nici nu am simțit lovitura, nici că mi-ar fi putut păsa mai puțin.

vineri, 27 octombrie 2017

Institutul Blecher 162




Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 29 octombrie 2017, de la ora 19, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu scriitorul Răzvan Petrescu. În cadrul întâlnirii se va citi din și se va discuta despre volumul de proză Mandarina (Curtea Veche Publishing, 2017).

Răzvan Petrescu (n. 1956) a absolvit Medicina la București. Membru al cenaclului „Universitas”, condus de Mircea Martin. Renunță în 1990 la cariera de doctor și lucrează, de atunci, la mai multe publicații și edituri. A publicat volumele de proză scurtă Grădina de vară (1989), Eclipsa (1993), Într-o după-amiază de vineri (1997), antologia Rubato (2011) și recenta Mandarina (2017), metajurnalul Foxtrot (2008), volumul de interviuri Variațiuni pe o temă de Vater-Pucini (2013), volumul epistolar Scrisori către Mihai (2014) și cartea de cronică ficțional-literară Ursulețul lui Freud (2015). De asemenea, autor a două piese de teatru (1994, 1995).

Moderator: Claudiu Komartin

marți, 24 octombrie 2017

Aokigahara


În pădurea Aokigahara, la poalele muntelui Fuji,
între rugii de mure un fruct demn,
nespuzit de vreo pată, face oamenii
să mai ardă o ultimă dată,
solemn și mai intens decât orice stea
sfâșiată pe dinăuntru,
Aokigahara, la care tânjește-n secret
de atâta vreme, pulbere răvășită de viață,
mintea mea.

vineri, 20 octombrie 2017

Tipografia, memoria, maeștrii



Sunt doi ani fără trei zile de când prietenul meu Robert Elekes a decis că poate să fie dinamul sau factorul declanșator al unei serii de întâlniri constante și molipsitoare într-un Brașov literar și universitar ce suferea teribil după disparițiile, într-un interval de numai 9-10 luni, ale lui Alexandru Mușina și Andrei Bodiu (și azi absența lor, adăugându-se celei a lui Gheorghe Crăciun, se simte la fel de frustrant și de greu de acceptat  sau, mai degrabă, ceea ce au lăsat acești scriitori și lucrează în continuare cu zgomot secret face incredibilă evidența că nu îi mai pot întâlni acum decât prin cărțile, spiritul și pedagogia cu care au îmbogățit literatura recentă și au echipat câteva promoții cu viitor sigur). 
Pe 23 octombrie 2015, în Tipografia, din care Valentin Bărbat a făcut unul dintre localurile cele mai vii și mai atractive ale unui oraș care nu duce lipsă de locuri de pierzanie ademenitoare, am fost alături de Robert în ceea ce putea fi doar un eveniment singular, o întâmplare nimerită. Însă tot ceea ce s-a petrecut în locul din Strada Postăvarului, între pereții căruia s-au auzit, la Dactăr Nicu's Skyzoid Poets”, unele dintre cele mai pasionante lucruri scrise recent în românește, a întemeiat ceva și a dus mai departe, în spațiul altfel burghez și adesea cam lânced al Brașovului cultural, o poveste pe care unii pariază fără să stea pe gânduri  și pe care-o iau de partea lor, participând cu pasiune și întreținându-i astfel spiritul. Știu că sunt vorbe mari, dar cine a ajuns în Tipografia la măcar una dintre edițiile Dactăr Nicu's Skyzoid Poets” va trece cu vederea elanurile acestea ale mele în care s-au întâlnit ca niște adolescente impresionabile încrederea în puterea literaturii (cu care se știe că fac paradă ca un caraghios, și în lipsa căreia nu aș fi continuat atâta timp Institutul Blecher) și emoția mea că astăzi voi citi la cea de-a 25-a ediție, alături de Teodora Coman, din Maeștrii unei arte muribunde (în vreme ce Teodora vine de la Sibiu cu volumul foloase necuvenite). De la 18.30, la locul știut, cu Adrian Lăcătuș și Robert Elekes ca moderatori și arbitri.



luni, 16 octombrie 2017

„Maeștrii unei arte muribunde” și „foloase necuvenite” la Sibiu



Miercuri, 18 octombrie, de la ora 18, lansăm la Habitus (Piața Mică, nr. 4, Sibiu) două cărți noi, foloase necuvenite de Teodora Coman și antologia mea de la Cartier, Maeștrii unei arte muribunde. Vor vorbi Mirela Ocinic, Rita Chirian și Andrei Terian. E tare bine să mă reîntorc în locul în care, acum exact un an, lansam antologiile lui Alexandru Mușina și Andrei Bodiu, de care n-am ocupat Radu Vancu, respectiv eu.

joi, 12 octombrie 2017

Institutul Blecher, ediția 161



Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 15 octombrie 2017, de la ora 19, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu scriitorii Octavian Soviany și Daniel Bănulescu.


Octavian Soviany (n. 1954) a debutat în 1983 cu Ucenicia bătrânului alchimist, căruia i-au urmat alte zece volume (printre care Scrisori din Arcadia, Dilecta sau Pulberea, praful și revoluția, în 2005, 2006, respectiv 2012) și trei antologii (2002, 2013, 2015), mai multe cărți de critică, eseistică și istorie literară, cea mai amplă fiind lucrarea în două volume Cinci decenii de experimentalism. Compendiu de poezie românească actuală (2012), texte dramatice, strânse în Miracolul din strada Panterei (2016) și cinci volume de proză, cele mai cunoscute rămânând romanele Viața lui Kostas Venetis (2011, 2013) și Moartea lui Siegfried (2015). A tradus din limba franceză integrala poeziei lui Charles Baudelaire (2014, 2015), un prim volum dintr-o integrală Verlaine (2017), poezia lui Théophile Gautier (2017) și trei volume de Alexandre Dumas (2016, 2017).


Daniel Bănulescu (n. 1960) a urmat studii de inginerie și a lucrat ca jurnalist. Membru al cenaclului „Universitas”, debutează fulminant cu volumul de poezie Te voi iubi pân’ la sfârșitul patului (1993), revenind cu Balada lui Daniel Bănulescu (1997), Daniel, al Rugăciunii (2002) și trei antologii (2000, 2010, 2013). Inițiator al antologiei colective Manualul de literatură (2004), în care se regăsesc cei mai importanți poeți ai grupării „90”. Bănulescu a mai publicat două volume de teatru și trei romane inteligente, alerte și sarcastice: Te pup în fund, Conducător Iubit! (1994, 2015), republicat într-o ediție revăzută sub titlul Fugi din viața ta, revoltătoare și slută, în cartea mea (2009), Cei șapte regi ai orașului București (1998), devenit Diavolul vânează în inima ta (2014, 2016) și Cel mai bun roman al tuturor timpurilor (2008, 2015, 2016).


Octavian Soviany va citi din romanul în lucru Lelian, al cărui personaj este poetul francez Paul Verlaine, căruia Soviany i-a tradus în românește primele cinci cărți în ediția Poeme saturniene (Casa de Editură Max Blecher, 2017). Daniel Bănulescu va veni cu un capitol dintr-un roman în lucru, așteptat cu interes după încheierea trilogiei sale Cea mai frumoasă poveste a lumii.
De asemenea, cei doi scriitori vor aduce și vor discuta despre cele mai recente cărți publicate – ediția Théophile Gautier tradusă de Octavian Soviany, precum și volumul său de proză, Casa din Strada Sirenelor, în vreme ce Daniel Bănulescu va prezenta cele trei volume de poezie care i-au fost reeditate în 2017 de Editura Tracus Arte.


Moderator: Claudiu Komartin

miercuri, 11 octombrie 2017

Scurtă istorie a anxietății


curând se vor termina și pastilele, iar alcoolul nu va mai
folosi la nimic. te gândești la asta
mai degrabă calm cât îți aprinzi o țigară,
da, fumatul, cu beatitudinea și greața lui familiare, face
din tine un animal de toată mila,
fumatul, care să-ți confirme câteva lucruri banale
despre gâtul și plămânii blocați în traficul
unui creier mai întortocheat decât o stradă din San Francisco,
mai urâțit și-mbâcsit decât un oraș carnivor din care
nu poți s-o tai
cum te tot încurajezi de când ai simțit
prima oară strânsura, de când ai înghițit broasca râioasă a
primei dihonii dintre minte și corp.
tu de cât timp te-ai lăsat? – îl întrebi mustăcind
în fața barului pe vechiul prieten pe care-acum îl mai
întâlnești de două-trei ori pe an
el trage din țigară și mai disperat decât tine
și glumele continuă, în lipsă de altceva e bună și gratuitatea
joculețelor previzibile, autoironia puțind
a nicotină și a blazare. asta e cam tot
ce-a rămas. prefăcătoria înfășurată-n umor aluziv,
în replici comode și monoloage recreative. pentru că de fapt
ți se rupe de toate, chiar dacă
știi că-s acolo și nu te-au slăbit nicio clipă.
detractori. detracare. încete derive.
nu-i mare lucru, așa au dispărut până la urmă și amărâții ăia

din înfloritoarea cetate Ninive.

luni, 9 octombrie 2017

Câștigătorul Concursului de debut „Max Blecher”, ediția a VII-a




Ca în fiecare an, au fost lecturi atente ale cărților trimise, consultări și mici regrete, câștigătorul pe care l-am ales însă, împreună cu Radu Andriescu și Alex Ciorogar, este unul singur, și anume Dan Dediu, cu manuscrisul volumului Compulsii (sper să găsim împreună un titlu mai bun de-atât). Dediu are o carte slim, bine montată, cu o vitalitate și un travaliu pe limbaj care confirmă, cred, așteptările celor ce-l urmăresc de câțiva ani, timp în care a publicat puțin și cu exigență, a luat mai multe premii la concursuri serioase pentru poeții nedebutați, așa încât pentru el e probabil momentul bun și fast să iasă cu un volum la Casa de Editură Max Blecher.
O mențiune specială pentru volumul scânteietor al lui Timotei Drob, care însă, am aflat ulterior, a mai fost autorul câtorva cărți (de BD și roman grafic, singur sau în colaborare, publicate de Editura Jumătatea Plină), așa încât în cazul său nu ar fi fost vorba despre un debut în volum, adică ceea ce căutăm prin acest concurs. Dacă va mai dori, îi fac public invitația de a scoate în prima parte a anului 2018 cartea sa, Tone de aur, la Casa de Editură Max Blecher.
Am găsit lucruri insolite, ingenioase și promițătoare în toate volumele care au prins lista scurtă, dar și în câteva dintre cele care nu au ajuns în ultima fază a jurizării. Tuturor poeților care au trimis le doresc să ajungă în cât mai scurt timp la variantele cele mai bune, definitive și publicabile fără nici o strângere de inimă ale cărților lor.

joi, 5 octombrie 2017

Duminică, la Tramvaiul 26


Duminică seara, de la ora 19.30, facem la București o mică pauză de Institutul Blecher pentru o petrecere cu poezie în care eu voi bălmăji câte ceva din Maeștrii unei arte muribunde, iar prietenii care-mi vor accepta invitația mi se vor alătura la Tramvaiul 26 (Str. Cercului, nr. 6, sect. 2) și vor citi din frumoasele lor poeme, cât pentru a-mi da puțin curaj.