duminică, 4 iunie 2017

Premiile Uniunii Scriitorilor, noaptea minții


Dacă mai era nevoie, alegerile făcute acum de un juriu pentru care literatura nu mai înseamnă nimic au confirmat tot ce parazitează această organizație de ani buni, simptome duse până la ultimele consecințe. Clientelismul, bagatelizarea valorii, impostura și împietrirea în același cerc de interese al președintelui USR și al unei clici de 10-15 oameni: acestea sunt singurele lucruri pe care le denotă cele mai recente premii pe care le-au dat. Nicolae Manolescu și echipa sa au reușit încă o dată să umple de ridicol acea parte a lumii literare pe care și-au arondat-o, și care mai înseamnă ceva doar dintr-o inerție a unui sistem fosilizat, în perfuzii la instituțiile oficiale (desigur, ministrul culturii nu putea refuza onoarea de a acorda unul dintre premiile acestei mascarade deșănțate). Când se vor sătura de tot potolul ăsta din bani publici și din capitalul simbolic (cât a mai rămas) al unei organizații care nu mai înseamnă nimic pentru vreun scriitor valoros sau pentru publicul sub 50 de ani se va alege praful și pulberea. Asta e moștenirea Manolescu: excluderea unor scriitori ca Octavian Soviany, Florin Iaru și Radu Aldulescu și încercarea futilă de a impune niște nulități ca autori importanți ai vremii noastre. Nu știu dacă vor da vreodată socoteală penal pentru asta, însă noi ni-i vom aminti în deceniile următoare exact așa cum au fost și au făcut lucrurile la începutul acestui secol. Noapte bună, copii.

Debut (premiu înmânat de Daniel Cristea-Enache): Dragoș Silviu Păduraru pentru volumul H. Bonciu şi literatura de scandal, într-un an în care au debutat: prozatorii Radu Niciporuc, Tudor Ganea și Vlad Roman; poeții Ciprian Popescu (câștigător, pentru Mile End, al Premiului Național de Poezie pentru debut), George State, Radu Ștefănescu.

Premiile ARIEL, pentru Cartea, respectiv, pentru Revista Anului: Daniel Cristea-Enache, premiat pentru volumul de publicistică Aproape liber, şi Vasile Dan, premiat ca redactor-şef al revistei Arca. Sunt convins că știți cu toții Arca și o citiți cu sufletul la gură.

Premiul pentru Critică, eseu, istorie literară, memorii, jurnale, publicistică, înmânat de Gabriel Dimisianu, i-a revenit lui Răzvan Voncu pentru Arhitectura memoriei. Asta în anul în care au publicat volume-reper, și nu cărți de articolașe aprobate de la împărăție, Doris Mironescu, Horea Poenar, Andreea Răsuceanu, Teodora Dumitru și Adrian Tudurachi.

Premiul special, înmânat de Nae Prelipceanu, lui Mircea Mihăieș. Chiar așa, cum putea lipsi Mihăieș din lista asta?

Cartea pentru copii și tineret. Premiul a mers la Horia Gârbea pentru Uimitoarele aventuri ale lui Făt-Frumos din Lună... Mare lucru nu e de comentat în afară de faptul că Gârbea a fost cândva un scriitor promițător, iar acum e președinte de filială USR și unul dintre adoratorii șefului de trib.

Premiul pentru Poezie a fost înmânat de caraghiosul caraghioșilor, Gabriel Chifu, lui Emil Brumaru pentru Amintiri din rai, o carte frumoasă și suavă ca tot ce scrie Brumaru, dar parcă îți vine să te gândești la volumele publicate în același an de Nora Iuga, Ioan Es. Pop, Radu Andriescu, Svetlana Cârstean, Rita Chirian, Elena Vlădăreanu, ce să mai vorbim de tinerii Andrei Doboș, Radu Nițescu, Alex Văsieș sau Sorin Despot, care au confirmat pe deplin prin cărțile de anul trecut, dar pentru ăștia din USR ei nici nu există.

Premiul pentru Proză a fost înmânat de Varujan Vosganian lui Ioan T. Morar, pentru romanul Sărbătoarea corturilor. Morar, nu Bălăiță, nu Cosașu, nu Soviany, Crudu, Zografi, Gheo sau Braniște...

Și, în final, Premiul Naţional, înmânat de Ministrul Culturii, Ioan Vulpescu, i-a revenit lui Mihai Zamfir, pentru o operă care-l justifică cu prisosinţă.” Cum care Mihai Zamfir? Același distins domn care a propus acum patru ani și jumătate eliminarea din statut a prevederii ca un membru al USR să poată candida numai pentru două mandate de președinte, motiv pentru care Manolescu e președinte, ca Nazarbaev și Lukașenko, pe veci.

Jalnici până la capăt, asta ar trebui să fie deviza USR-ului.

4 comentarii:

  1. Deh, Claudiu... dar nu la toți la fel...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sigur că nu toți la fel. dar nu am văzut decât o mână de oameni care au încercat să schimbe ceva și au fost huliți și ostracizați și pentru gestul lor și-au pierdut niște drepturi pe care toți ceilalți și le păstrează intacte

      Ștergere
  2. Ce rușine! Absolut penibil! Mihai Zamfir, hein?! Uniunea Impostorilor!

    RăspundețiȘtergere