marți, 30 iulie 2013

Dinosauria, Noi (Charles Bukowski)

(primul răspuns la provocarea lansată acum 8 zile)

Așa ne-am născut
Aici
Unde fețele de cretă zâmbesc
Unde Doamna Moarte râde
Unde lifturile se strică
Unde peisajele politice se dizolvă
Unde hamalii din marile magazine au diplomă de licență
Unde peștii grași vomită prada grasă
Unde soarele e acoperit
Noi
Așa ne-am născut
Aici
Aici, în mijlocul războaielor nebune ale pedanților
Aici, între geamurile sparte ale unei fabrici de vacuum
Aici, în baruri unde oamenii nu mai vorbesc unii cu ceilalți
Aici, în mijlocul bătăilor care se termină cu focuri de armă și lovituri de cuțit
Aici ne-am născut
În spitale atât de scumpe că e mai ieftin să mori
În mijlocul avocaților care cer atât de mulți bani că-i mai ieftin să pledezi vinovat
Într-o țară unde închisorile sunt pline și ospiciile s-au închis
Într-un loc unde masele fac glorii din imbecili
Aici ne-am născut
Rătăcind, respirând în aerul ăsta
Murind din cauza asta
Amuțiți din cauza asta
Castrați
Corupți
Deprivați
Din cauza asta
Prostiți de asta
Folosiți de asta
Scoși din sărite de asta
Alienați și îmbolnăviți de asta
Ferocizați
Dezumanizați
De asta
Inima e înnegrită
Degetele caută gâtul
Pistolul
Cuțitul
Bomba
Degetele caută înspre un zeu întors
Degetele caută sticla
Pilula
Praful
Ne-am născut sub semnul apăsător al distrugerii
Ne-am născut sub o administrație cu un credit pe 60 de ani
Care în curând n-o să poată plăti nici măcar dobânda
Și băncile or să ardă
Banii n-or să fie de niciun folos
Pe străzi or să fie crime fățișe și nepedepsite
Or să fie arme și mulțimi frenetice
Pământurile n-or să fie de niciun folos
Hrana o să fie o răsplată din ce în ce mai subțire
Dominația nucleară o să fie în mâinile celor mulți
Exploziile or să zguduie fără încetare pământul
Oamenii automatizați sub radiații or să se urmărească unii pe ceilalți
Bogații și cei aleși or să privească totul de pe platforme spațiale
Infernul lui Dante o să pară o joacă de copii
Soarele n-o să mai fie văzut și noaptea n-o să ajungă niciodată la capăt
Copacii or să moară
Toată vegetația o să moară 
Oamenii automatizați or să înghită carnea oamenilor automatizați
Marea o să fie otrăvită
Lacurile și răurile or să dispară
Ploaia o să fie aurul cel nou
Corpurile putrezite ale oamenilor și ale animalelor or să duhnească în vântul negru
Ultimii supraviețuitori or să fie doborâți de boli necunoscute și dezgustătoare
Iar platformele spațiale or să fie distruse de uzură
De epuizarea rezervelor
Efectul firesc al colapsului general
Iar atunci din asta se va naște
Cea mai frumoasă liniște auzită vreodată.
Soarele încă ascuns
În așteptarea vârstei viitoare.

în românește de Rita Chirian și Vlad Pojoga


Charles Bukowski by Mark Hanauer

4 comentarii:

  1. ar fi misto sa facem asta la un atelier, impreuna, ca sa pastram si lucruri greu de transmis in romana din poem

    RăspundețiȘtergere
  2. răzvan, eu zic că ăsta poate fi un bun început

    RăspundețiȘtergere
  3. Un poem atât de universal, tradus în frumoasa limbă română, constituie un moment de bucurie pentru cititor. Felicitări pentru încercare!

    RăspundețiȘtergere